Zi frumoasă de vară cu iz de praf și jeg bucureștean. După-amiază numai bună de plecat cu trenul accelerat, clasa a doua, pe ruta București-Tîrgu Jiu-Petroșani.
Dacă n-aș ști că Petrila, destinația mea finală, e o lume, în timp ce întreaga Europă e doar un bătrîn continent, nu m-aș urca vreodată în trenul execrabil ce mă îndreaptă cu viteză de personal spre lumea mult visată. În compartimentul meu nu se aflau nici pe departe ortaci uitați de Cozma în București la ultima mineriadă, ci, în mod absolut normal, un american din Nevada, ce venea prima oară să viziteze familia neveste-sii dintr-un sat de lîngă Hațeg, un românaș între două vîrste, scump la vorbă și roșu-n obraji și un concetățean de-al lui Tony Blair și al prințului Charles.