Profesionale

 de Semida Durigă

Mai târziu e cel mult mai amuzant decât niciodată

Veste bună! În cel mult 10 ani, sunt mari șanse să-mi iau și eu mașină. Poate chiar să devin hiperactivă pe Twitter și să-mi instalez câte un app. pentru fiecare activitate a zilei, de la sculat, mâncat, alergat, muncit, iubit și respirat.

Cum am ajuns la această concluzie pripită? Ei bine, cam ăsta e timpul mediu de care am nevoie pentru a ajunge în rândul lumii. Se poate spune că am doar două viteze în cutia craniană, ambele izvorâte din Marele Defect de a gândi diferit. Ori sunt cu mult înaintea timpului meu – aspect vizibil deseori în plan profesional, ori sunt înapoiată cu ani buni față de deadline-ul social pentru a face lucrurile. Culmea, tot ce nu amân pentru proiectele altora, amân când e vorba de-ale mele.

Chinurile facerii acestui site cu blog încorporat reprezintă o dovadă elocventă pentru retardarea mea aferentă vitezei a doua despre care vă vorbeam.

Citește mai mult›
în Profesionale / Povești 1 comentarii
 de Semida Durigă

Curajul în publicitate

Scurt tratat despre curaj și despre cum se zbate el între motivații, piedici, vise de măreție și exemple internaționale.

Ce mă motivează să fac campanii curajoase?

Frustrările. Când văd câte lucruri pot fi făcute mai bine îmi vine să mă apuc eu să le fac. Optimismul. Hai, mă, că poate de data asta iese! Istoria. Le-a ieșit altora, mi-a mai ieșit și mie de suficiente ori încât să nu mă dau bătută fără luptă.

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii
 de Semida Durigă

Publicitatea între umor și Uh, mor!

Cele mai multe dintre reclamele prezentului simt nevoia să inoveze la capitolul umor, să găsească noi categorii și caracteristici ne-explorate ale umorului. Astfel, cu răbdare, se poate descoperi în pauza publicitară umorul de doi lei, umorul de tot râsul, umorul de client, umorul involuntar, umorul cu (sub)înțeles doar pentru creatorii săi sau umorul fără râs. Din când în când, mai scapă în libertatea de exprimare creativă și un pic de umor negru. Dar rar.

Înainte se râdea mai mult, mai divers și se creau replici mai memorabile. Aveam de la umor de limbaj și de situație, până la umor grobian, intelectual sau ironii fine. Acum îmi pare că e mai mult umor în bugetele cliențilot decât în reclamele creativilor. Haha!

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii
 de Semida Durigă

Punctul pe pitch-ul anului

84 de agenții intră în sufrageria unui hotel și descoperă că era un ditamai elefantul acolo. Trei zile mai târziu inocenții încă se întreabă din câte mișcări au băgat ăia elefantul în sufragerie.

Explicația e mult mai simplă. Dintr-o mamă-agenție-iresponsabilă și un tată-client-abuziv, elefantul s-a născut acolo, în sufragerie. Doar că la început era și el pui mic. Se putea discuta cu el, îl mai puteai muta. Celelalte agenții veneau maxim câte 2-3 deodată ca să-l admire și să se joace cu el. Îi plăceau foarte mult agențiile. Îl distrau. Mereu veneau cu prezentări haioase și mereu avea de unde să aleagă. Făcea câte-o boacănă și se supăra vreo agenție frustrată pe el? Fugea repede să se consoleze lângă alta care-l primea cu brațele deschise. Asta îi plăcea cel mai mult. Că întotdeauna avea pe cineva care să-l iubească.

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii
 de Semida Durigă

Mulțumesc celor puțini care nu se mulțumesc cu puțin

Se spune că atunci când Galileo Galilei a fost condamnat la moarte pentru erezia de a fi susținut că Pământul este rotund, consoarta lui, Marina Gamba, a strigat de disperare: “Dar mori nevinovat!”. Răspunsul lui a venit firesc din partea unui om învățat să-și asume greutățile: “Ai fi preferat să mor vinovat?”.

În cele din urmă, Galilei a fost “lăsat” să moară de boală naturală, arestat la domiciliu, fără niciun drept de a primi vizitatori. Iar azi, până și cei care pică BAC-ul sunt aproape siguri că Pământul se învârte sau, cel puțin, se învârte cu ei atunci când sunt amețiți.

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii
 de Semida Durigă

Ecologia și Democrația – Vaca și Baletul

Democrația se bazează pe drepturile și libertățile indivizilor dintr-o societate, cărora li se permite orice, atâta vreme cât nu încalcă drepturile și libertățile altor indivizi. Această legiferare extrem de limitativă pune în permanență individul uman doar în raport cu alți indivizi umani, excluzând din schemă noțiuni precum animalele, biodiversitatea, natura. Deși, în mod paradoxal, exercitându-ne “drepturile” liber în natură, punem în pericol sau luăm viața altor indivizi. E dreptul meu să poluez, chiar dacă asta pune în pericol sănătatea copiilor și a animalelor. Câtă vreme nu se dovedește imediat această crimă, e ca și când n-ar exista. Cu alte cuvinte, un mic delay între cauză și efect e suficient ca eu să nu mai fiu vinovat.

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii
 de Semida Durigă

Inovație și CSR

CSR-ul nu poate și nu trebuie să însemne doar plantări de copaci. Asta daunează în primul rând companiei. Studiile de percepție (din România) arată că oamenii nu reușesc să diferențieze între ele proiectele de CSR ale diverselor companii. Prin urmare, beneficiul de imagine al acțiunii de CSR nu poate fi cuantificat în dreptul companiei care l-a inițiat. Creativitatea nu este de amorul artei. Creativitatea inseamnă impact mai mare.

Citește mai mult›
în Profesionale 0 comentarii