Lecția de prim ajutor este un proiect vital și responsabil al NN Asigurări, în parteneriat cu MaiMultVerde și SMURD.
În 2015, am fost invitată să scriu scenariile pentru cinci lecții de prim ajutor și, ulterior să povestesc despre această experiență.
Dacă vreodată voi avea eu nevoie să fiu salvată în vreo împrejurare, aş vrea să fie de către cineva care a văzut toate filmuleţele de la “Lecţia de prim ajutor”.
De ce e important ca primul ajutor să fie cunoscut de cât mai mulţi români?
Câteodată diferenţa dintre a salva o viaţă / salva ziua şi a face mai mult rău decât bine constă exact în detaliile astea mici puse laolaltă, care se numesc “primul ajutor”. Deci, e foarte important ca oricine să cunoască măsurile de prim ajutor. Sau să le înveţe acum, indiferent de vârstă. Mai ales că noi, românii, suntem o naţiune care a făcut mai des lucru manual la ora de dirigenţie, în loc de spirit civic şi implicare şi, mai degrabă a învăţat despre creşterea viermilor de mătase decât despre primul ajutor. Avem aşadar de recuperat la capitolul “lecţii de bază”.
Lucruri noi aflate despre subiect în procesul scrierii scenariilor…
Eu spun mereu că meseria de creativ este o meserie despre toate celelalte meserii. Evident că nu te “specializezi” în toate de la bun început, dar când te ocupi de diverse proiecte, înveţi tot timpul ceva nou, fie prin research individual, fie chiar prin ceea ce primeşti în brief. La acest proiect am aflat, de exemplu, că şi în România se găsesc defibrilatoare în spaţiile publice importante şi că oricine poate ajunge să salveze o viaţă învăţând să le folosească.
Câteodată diferenţa dintre a salva o viaţă / salva ziua şi a face mai mult rău decât bine constă exact în detaliile astea mici puse laolaltă, care se numesc “primul ajutor”.
Influenţează folosirea ilustraţiilor scrierea unui scenariu bun?
Folosirea ilustraţiilor influenţează scrierea scenariului. Într-un fel scrii când ştii că vei avea ilustraţii, altfel când ştii că vei filma şi altfel când trebuie să foloseşti footage existent. Totuşi ilustraţiile nu fac un scenariu mai bun sau mai prost. Ele sunt doar un mijloc de exprimare vizuală. Ceea ce face un scenariu bun sunt alte ingrediente: simplitate, memorabilitate, insight-uri în care oamenii se regăsesc şi umor. De multe ori există teama asta de umor când vine vorba de domenii serioase, cum ar fi medicina. În realitate, umorul este poate cel mai bun “lubrifiant” de comunicare creativă pentru ca un subiect să fie vizualizat şi reţinut de multă lume. Şi asta ar trebui să fie obiectivul oricărui comunicator deştept.
În câteva filmuleţe se pleacă de la premisa că românii preferă să fie spontani şi să improvizeze dacă apar situaţii de urgenţă. De ce această percepţie și de ce atât de răspândită?
Motivul e unul singur. Ştiţi proverbul ăla cu “Repetiţia e mama învățăturii”?. Ei bine, folosit într-un context prost, rezultă această percepţie. Auzim în jurul nostru de sute ori pe parcursul anilor cum se perpetuează tot felul de mituri despre români, până când românii nu mai simt nevoia să dovedească ceva fiindcă devine de la sine înţeles că lucrurile stau aşa. Oricine aude de mai mult de trei ori sintagma “românii sunt descurcăreţi, inventivi, ştiu să improvizeze şi se descurcă ei cumva în orice situaţie” ajunge să creadă că aşa e şi, mai grav, că aşa e în orice situaţie, chiar şi una de viaţă şi de moarte. În plus, nu ne-a ajutat prea mult la percepţie nici multitudinea de “specialişti” de carton descoperiţi în toate domeniile. Aşa că am ajuns să nu mai credem nici că există specialişti adevăraţi şi bine pregătiţi. Avem aşadar de lucrat pe două planuri când ne luptăm cu percepţii greşite: 1. Să dovedim că ştiinţa e mai importantă decât “descurcăreala” românească şi 2. Să cultivăm din nou încrederea în specialişti adevăraţi… măcar în domeniile care ne-ar putea băga în pământ.
În realitate, umorul este poate cel mai bun “lubrifiant” de comunicare creativă pentru ca un subiect să fie vizualizat şi reţinut de multă lume.
Care sunt motivaţiile personale pentru care ai acceptat să susţii salvarea de vieţi în programul Lecţia de prim ajutor?
M-am implicat în acest proiect din mai multe motive. În primul rând, am o reputaţie solidă de menţinut în domeniul campaniilor sociale. Cred că sunt printre creativii români cu cel mai bogat portofoliu de proiecte sociale, de mediu şi de CSR. În urmă cu câţiva ani am înfiinţat şi condus unicul departament, la vremea aceea, de comunicare socială şi de CSR dintr-o agenţie de advertising. Sunt un foarte mare susţinător al folosirii creativităţii pentru a educa. Şi mai cred că nu există decât două forme de a schimba lumea în bine: educaţie sau obligaţie. Ambele sunt dificil de implementat. Obligaţia pentru că e aproape utopic să întâlneşti “dictaturi pozitive”. Iar educaţia pentru că este mare consumatoare de resurse până să înceapă să dea rezultate. Dar fiecare mic proiect contează. Cum ar fi acesta.
Oricine aude de mai mult de trei ori sintagma “românii sunt descurcăreţi, inventivi, ştiu să improvizeze şi se descurcă ei cumva în orice situaţie” ajunge să creadă că aşa e şi, mai grav, că aşa e în orice situaţie, chiar şi una de viaţă şi de moarte.
Nu în ultimul rând îmi place să cred că am investit timp şi efort în acest proiect şi dintr-un obiectiv pragmatic sau egoist. Dacă vreodată voi avea eu nevoie să fiu salvată în vreo împrejurare, aş vrea să fie de către cineva care a văzut toate filmuleţele de la “Lecţia de prim ajutor”.
Publicat inițial pe site-ul lectiadeprimajutor.ro, 16 octombrie 2015
