Ecologia și Democrația – Vaca și Baletul

Democrația se bazează pe drepturile și libertățile indivizilor dintr-o societate, cărora li se permite orice, atâta vreme cât nu încalcă drepturile și libertățile altor indivizi. Această legiferare extrem de limitativă pune în permanență individul uman doar în raport cu alți indivizi umani, excluzând din schemă noțiuni precum animalele, biodiversitatea, natura. Deși, în mod paradoxal, exercitându-ne “drepturile” liber în natură, punem în pericol sau luăm viața altor indivizi. E dreptul meu să poluez, chiar dacă asta pune în pericol sănătatea copiilor și a animalelor. Câtă vreme nu se dovedește imediat această crimă, e ca și când n-ar exista. Cu alte cuvinte, un mic delay între cauză și efect e suficient ca eu să nu mai fiu vinovat.

E la fel de sigur că Ecologia n-are nicio șansă în fața Democrației, cum e sigur că oamenii inteligenți vor pierde mereu în fața majorității.

Democrația este o formă de guvernare care, cel puțin teoretic, așază omul ca leitmotiv în principiile, legile sș manifestarea sa, fără să țină cont că omul este doar o bucățică, complet dispensabilă, în univers și în legile acestuia. Libertățile noastre au încălcat flagrant drepturile Naturii, ale Planetei și ale altor ființe ce nu apar în Cartea Drepturilor Omului sau în Constituțiile Democratice.

Și apoi, mai sunt multe alte bube ale Democrației: alegerile, dreptul la vot și principiul majorității fiind cele mai grave dintre ele. E suficient ca proștii să fie mulți pentru a câștiga și a avea prioritate. E suficient să nu mai ai coșuri pe față pentru a putea vota. E suficient să nu existe alternative sau să ai mult ulei și zahăr de dat pentru a fi ales. În aceste condiții, ce șanse are cu adevărat Ecologia să-i supraviețuiască Democrației? Ce posibilități au zecile de specii care dispar zilnic de pe Pământ să dovedească un sistem care nu ține cont de ele fiindcă sunt minoritare? Ce șanse au oamenii să supraviețuiască atâta vreme cât sunt tributari unui sistem care consideră că totul e ok atâta vreme cât nu încălcăm drepturile altor oameni, dar putem să zdrobim fără milă drepturile Naturii?

Și dacă ai crede cu optimism că poți convinge oamenii cu vorba bună să-și schimbe radical modul de viață, tot nu poți pretinde că vei face asta în câțiva ani – deadline-ul maxim pe care-l avem din partea unei planete excluse prea mult timp de către Democrație.

E la fel de sigur că Ecologia n-are nicio șansă în fața Democrației, cum e sigur că oamenii inteligenți vor pierde mereu în fața majorității. Iar, dacă nu din cauza principiilor absurde, măcar din cauza faptului că rămânem fără timp. Până în 2040 rămânem fără apă potabilă, oxigenul va fi un lux în condițiile defrișărilor masive în favoarea agriculturii abuzive, făcute pentru a susține cei peste 7 miliarde de oameni ce nu se mai opresc din înmulțit. Și dacă ai crede cu optimism că poți convinge oamenii cu vorba bună să-și schimbe radical modul de viață, tot nu poți pretinde că vei face asta în câțiva ani – deadline-ul maxim pe care-l avem din partea unei planete excluse prea mult timp de către Democrație.

Aleșii neamului, ai oricărui neam, sunt cea mai vizibilă formă de exercitare a democrației. Au ajuns sus printr-un exercițiu democratic care împuternicește orice om să-și dea cu părerea, să se creadă expert în problemele comunității și să-și exprime opțiunea cu privire la cea mai potrivită persoană să le rezolve. Ecologia n-a fost niciodată problema majorității, deci nu va fi niciodată pe agenda prioritară a aleșilor, puși acolo să reprezinte interesele celor mulți. Privite din această perspectivă, acțiunile de lobby reprezintă aproape o ilegalitate, deoarece sunt o încercare de deturnare a conducătorilor de la rezolvarea problemelor importante pentru cei care i-au pus acolo.

Dacă am fi respectat Democrația în toate cele, Pământul n-ar fi fost rotund nici până în ziua de azi, femeile ar fi fost în continuare privite ca niște ființe inferioare, iar E=mc² ar fi fost respinsă în orice Parlament care se respectă, pe motiv că n-a întrunit suficiente sufragii.

Principiul de bază al democrației, acela ca toti oamenii sunt egali, este cel mai greșit dintre toate. Oamenii nu sunt și nu vor fi niciodată egali. Nici prin naștere, nici prin viață, nici în fața legii. Oamenii sunt diferiți, iar acceptarea diversității e mult mai logică și mai de bun simț decât orice încercare de egalizare. Hai să acceptăm diversitatea și în formele de reprezentare și guvernare. Hai să admitem că nu orice om își poate da cu părerea, să zicem prin vot, în legătură cu orice subiect. Hai să așezăm utopiile frumoase acolo unde le e locul, în cărți, în bibliotecă. Părerea majorității nu este neapărat cea mai bună, ci doar împărtășită de cei mai mulți oameni. Dacă am fi respectat Democrația în toate cele, Pământul n-ar fi fost rotund nici până în ziua de azi, femeile ar fi fost în continuare privite ca niște ființe inferioare, iar E=mc² ar fi fost respinsă în orice Parlament care se respectă, pe motiv că n-a întrunit suficiente sufragii.

Să fim realiști, lumea a progresat datorită celor puțini, datorită minorității care știa despre ce vorbește, nu a majorității nepricepute. Așa și în Ecologie, dacă vrem cu adevărat să avem o șansă trebuie sa impunem niște măsuri, nu să așteptăm să convingem pe cale amiabila 7 miliarde de oameni să facă lucrurile așa cum ar trebui. Reprezentanții lor se vor ascunde în spatele confortului dat de faptul că au fost aleși acolo să rezolve probleme mai importante, nu prostii de-ale noastre, ale celor care vrem să salvăm ce se mai poate salva din (bio)diversitate.

E foarte târziu pentru consultări, voturi, democrație și petiții. E târziu chiar și pentru eco-educație. Mai e timp doar de măsuri drastice impuse și nu aplicabile benevol. Iar cine vrea și are timp poate face, în paralel, și educarea lumii.

Publicat inițial pe site-ul SMARK.ro, 6 august 2013

Sursa foto: Internet, caricatură semnată de autor

Citește și:

Comentează