Mulțumesc celor puțini care nu se mulțumesc cu puțin

Se spune că atunci când Galileo Galilei a fost condamnat la moarte pentru erezia de a fi susținut că Pământul este rotund, consoarta lui, Marina Gamba, a strigat de disperare: “Dar mori nevinovat!”. Răspunsul lui a venit firesc din partea unui om învățat să-și asume greutățile: “Ai fi preferat să mor vinovat?”.

În cele din urmă, Galilei a fost “lăsat” să moară de boală naturală, arestat la domiciliu, fără niciun drept de a primi vizitatori. Iar azi, până și cei care pică BAC-ul sunt aproape siguri că Pământul se învârte sau, cel puțin, se învârte cu ei atunci când sunt amețiți.

Cei care știu mai mult și mai bine n-au avut niciodată o viață ușoară. Nici măcar o moarte liniștită. Fericirea e a celor săraci cu duhul, deschiși compromisului și multumiți cu “așa și așa”.

Să vrei mai mult, să te straduiești mai tare, să cauți mai departe, să nu te satisfacă mediocritatea majorității și adevărul neadevărat – iată o listă de păcate care n-au cum să scape nepedepsite. Mai ales că oamenii de acest gen nu sunt doar puțini, ci și întotdeauna cu un pas sau doi înaintea vremurilor în care trăiesc. Așa că dreptatea și laurii le sunt atribuite abia după ce ajung pe partea greșită a ierbii.

În pofida începutului semi-deprimant, acest text nu este nici pesimist, nici autocompătimitor. Cu voia dumneavoastră, printr-o întoarcere măiastră de condei voi continua cu o odă. Pentru că, nu-i așa, unica tristețe mai mare decât să fii unul dintre nefericiții care vor să fie cei mai buni ar fi să simți că ești singur în aventura asta. Dacă astăzi nu vreau să fiu unul dintre cei “bunicei”, “tăricei” sau “okeiuți”, este pentru că am trăit întâmplări și am cunoscut oameni care, în cuvinte de speech de Oscar, sună cam așa:

mulțumesc celor care au știut mereu că se poate mai mult, mai bine, mai repede. mulțumesc celor care s-au enervat atunci când li s-a spus că nu se poate și au dovedit contrariul. mulțumesc celor care s-au folosit de frustrări ca să schimbe ceva în bine. mulțumesc celor care au găsit idei geniale la 12 noaptea, după ce au aruncat zeci de idei bune în timpul zilei. mulțumesc celor care înțeleg că un podium este o treaptă care se urcă greu.

mulțumesc celor care au crezut în rezultatele de dincolo de tabele. mulțumesc celor nebuni care caută scuze abia dupa ce și-au terminat treaba. mulțumesc celor care știu că imposibil este de cele mai multe ori un sinonim pentru lene. mulțumesc celor care nu sunt străini de craft, bibil și migală. mulțumesc celor care conștientizează că dreptatea este mai importantă decât pacea. mulțumesc celor care aleargă o milă în plus. mulțumesc celor care scriu istorie prin ceea ce fac. mulțumesc celor care nu se dau bătuți.

mulțumesc celor în vocabularul cărora nu încape expresia “merge și așa”. mulțumesc celor care încearcă indiferent de șansele de reușită. mulțumesc celor care au puterea să râdă și să încerce din nou. mulțumesc celor care nu au timp să moară. mulțumesc celor care nu se bucură de 8, ci suferă ca n-au luat 10. mulțumesc celor neadaptați care nu fac compromisuri.

mulțumesc celor puțini care nu se mulțumesc cu puțin.

Publicat inițial pe blogul Martei Ușurelu, septembrie 2013

Citește și:

Comentează