Dă și tu o bere!

Venea aici în fiecare seară. Se așeza la ultima masă și comanda întotdeauna două halbe. Una pentru el, iar cealaltă pentru un prieten care nu venea niciodată.

Cârciumarul se învățase cu el, dar petrecăreții de la mesele învecinate îl credeau nebun. Auzi?!, să-ți comanzi o bere și să nu o bei. Ciocnea o halbă de cealaltă, își bea partea lui în mulțumire și tăcere, le plătea pe amândouă și pleca. L-am tot văzut așa de fiecare dată.

Devenise celebru pe aici. Circulau povești cum că cealaltă bere era pentru un prieten care îi dădea țeapă de fiecare dată. Unii mai amuzanți ziceau că nu era hotărât decât pe jumătate să se lase de băutură.

Într-o seară, n-am mai răbdat și m-am așezat lângă el. Am tăcut o vreme amândoi. Eu, din lipsă de curaj, el, fiindcă nici nu mă observase.  Când să-și termine berea și să plece, i-am făcut semn ospătarului să-i mai aducă una, pe socoteala mea.

Atunci s-a hotărât să povestească.

Se cunoscuseră. Erau vremuri teribile, așa că le-a fost ușor să se împrietenească. Împărțeau mâncarea, își istoriseau viețile până când, de oboseală adormeau unul cu capul pe umărul celuilalt.

Apoi ziua aceea când a mai apucat doar să audă gloanțele șuierând. Într-o clipită, prietenul lui s-a trântit peste el, iar câteva secunde mai târziu i-a murit în brațe, zâmbind.

Pentru el era berea în plus. “Nu se poate ca un om să-ți salveze viața și să nu-i dai măcar o bere”- mi-a spus. Fiecare nouă zi i-o datora lui, deci, în fiecare zi măcar cu atâta să se revanșeze.

A făcut o pauză lungă. Apoi mi-a mulțumit, s-a ridicat și a plecat.

Nu l-a mai văzut nimeni de atunci. Poate a considerat că povestea e de-acum spusă și poate merge mai departe.

Oricum, eu îl mai cinstesc din când în când cu o bere. I-o las pe masă, acolo, la locul lui. Măcar cu atâta să mă revanșez și eu. O bere pentru fiecare zi în care mă gândesc că povestea lui m-a făcut să văd altfel viața.

În cinstea ta, Moșule!

 

Matei

Poveste scrisă în 2007 și „publicată” pe zidurile interioare ale „Curții Berarilor – Timișoreana”
Sursa foto: site-ul istoriabanatului.wordpress.com

Citește și: