
Prima bere pe care i-am dat-o io lu’ tata
Fraților, și eu am crezut la fel ca voi. Că nimic nu se compară cu prima bere pe care o bei în viață. Gustul ăla care ți-e atâta vreme interzis… Și senzația că o dată cu prima bere ești mai bărbat.
Asta până-n ziua în care îl chemi pe taică’tu să-i faci cinste c-o bere, așa ca între bărbați.
Îmi amintesc și acum când a venit tata la București să mă vadă. L-am adus aici. Am stat la masa aia, ultima din dreapta. Am luat două beri și nu prea aveam ce să ne spunem. Așa că le-am savurat pe îndelete, amândoi cu mustățile pline de spumă și am vorbit de lucruri indiferente. La sfârșit am plătit eu. Mă bucuram că pot să-i dau și io o bere lu’ tata.
În clipa aceea când mi-a strâns mâna bărbătește și am văzut atâta emoție în privirea lui, mi-am dat seama că am fost un prost. Că momentul ăla o sa însemne întotdeauna atât de mult pentru el. Dupa aia am aflat că le-a povestit tuturor acasă cum a fost el la bere cu fii’su și că acum are și el băiat mare.
Nu știu dacă mă credeți, da’ nici eu n-am băut niciodată o bere la fel de bună ca aia. Ce dor mi-e de el! Hai că mai iau o bere.
Andrei
Poveste scrisă în 2007 și „publicată” pe zidurile interioare ale „Curții Berarilor – Timișoreana”
Sursa foto: site-ul vintageirvington.blogspot.ro