Într-una din clasele primare – nu mai știu care, fiindcă timpul le vindecă pe toate, inclusiv memoria – am primit prima dată două note alternative (4 și 10) pe aceeași lucrare de control. Ni se cerea să scriem o compunere explicând proverbul „Ochii care nu se văd, se uită”. 10-le a fost pentru vocabular, imaginație și aptitudini lingvistice, 4-ul pentru halucinanta interpretare dată proverbului. Descrierea făcea referire la securiștii care îi urmăresc pe oameni, la vecinii care te pârăsc la Miliție și Securitate după ce te urmăresc pe vizor sau prin gaura cheii să vadă ce faci și multe alte situații în care ochii care nu se văd, se uită. La tine. Ochii ascunși de privirile tale sunt ăia care te urmăresc din umbră.