Cele mai multe dintre reclamele prezentului simt nevoia să inoveze la capitolul umor, să găsească noi categorii și caracteristici ne-explorate ale umorului. Astfel, cu răbdare, se poate descoperi în pauza publicitară umorul de doi lei, umorul de tot râsul, umorul de client, umorul involuntar, umorul cu (sub)înțeles doar pentru creatorii săi sau umorul fără râs. Din când în când, mai scapă în libertatea de exprimare creativă și un pic de umor negru. Dar rar.
Înainte se râdea mai mult, mai divers și se creau replici mai memorabile. Aveam de la umor de limbaj și de situație, până la umor grobian, intelectual sau ironii fine. Acum îmi pare că e mai mult umor în bugetele cliențilot decât în reclamele creativilor. Haha!